"cinema-cerul"

Ma uit la stele. Abia acum imi dau seama ca asta este cel mai frumos lucru pe care ti l-a dat Dzeu sa-l privesti. Cerul. O entitate absoluta. Un abis in care iti scufunzi privirea si se reflecta ganduri. Ganduri de mult uitate sau proaspete de nici nu stiai. Ma uit la cer acum de parca as fi la cinema. Viata intreaga mi se deruleza in fata ochilor. Si cum imi plimb privirea de la o stea la alta imi amintesc diferite momente ale vietii mele de pana acum. Momente de rascruce sau lipsite de importanta, alaturi de prieteni ori familie sau singura cu Muca, de bucurie sau tristete, de reusite sau de greseli. Si totu-mi pare ca intr-un vis. Un film pe care l-am vazut de mii de ori cu regret sau anxietate si pe care as vrea sa-l mai vad inca de atatea ori. E placut sa te gandesti la cate ai realizat in viata si nu cate ti-au mers prost, cate persoane ti-au zambit dupa ce le-ai oferit ajutorul si nu cate au plans ca le-ai refuzat, la cat insemni pentru cineva si nu la cate persoane te urasc. Dar exista si jumatatea goala a paharului. Oameni se uita urat spre tine, plang dupa tine, te urasc sau chiar tanjesc sa fie ca tine. Traim intr-o lume in care nimeni nu-ti mai spune cat te apreciaza, cat te considera de amabil sau respectuos, dar la cea mai mica scapare a ta ti se reproseaza toate greselile de care stiai, cele pe care nu credeai ca le ai facut si inca cateva pe care nici nu le-ai fi inclus la domeniul tau de activitate. Traim intr-o societate ipocrita in care barna din ochi nu mai este tabu ci obisnuinta.