"barbatul ideal"

de cate ori nu ne-am gandit sau am fost intrebate de barbatul ideal? ei bine, eu nici nu mai imi aduc aminte de cate ori. ideea e ca un barbat, ca sa treaca de la simplul statut de barbat, la barbatul ideal trebuie doar sa avanseze prin prisma ta. adica, mai clar, trebuie sa te faca sa ajungi sa-l iubesti. ca doar n-o sa spui ca sotul vecinei de la 4 e barbatul visurilor tale. (decat daca te-ai indragostit de el si aici revenim in situatie initiala. e un cerc al conceptiei). daca intrebi un barbat cum vede femeia ideala, fara doar si poate iti va raspunde instinctiv: blonda(duhh!!), supla, cu sanii mari(care cred ca vin in pachet cu parul), ochi mari, albastrii si aici se opresc toti. n-o sa-ti zica niciunul ca vor o tipa inteligenta, dar si sexy, amuzanta, spontana. sau poate doar barbatul meu ideal. el vrea o femeie atipica, spontana, subtila, care sa stie sa gateasca, amuzanta si cu care sa se poata intelege din priviri. n-am sa spun daca sunt eu tipa pe care o cauta, dar el e barbatul pe care in vreau. si nu e nici inalt si chipes, plin de muschi si fara dinti, nici blond, cret cu ochii albastrii si sensibil ca o petala de floare. e amuzant si subtil, lucrat atat cat trebuie, are niste ochi in care te pierzi si un zambet dragut. (oricum, eu cred ca toti oamenii sunt superbi cand rad). stie sa ma faca sa zambesc si atunci cand sunt trista, sa ma duca la film si sa mancam floricele chiar si atunci cand mi-e greata, sa-mi ia toate grijile cu o privire. totusi, ma intorc la realitatea mea, in salajan, unde imi am domiciliul si las toate visele si aspiratiile pentru mine. sau nu.

"saptamana 47"

hmmm....ultima saptamana a fost o totala amestecatura de evenimente si sentimente din viata mea. cand ma gandesc la saptamana trecuta nici nu am ceva clar in minte. imi aduc aminte de bal, unde urlat (alaturi de suie), am fumat, am flirtat, am dansat...nimic mai mult, de chiulul de luni si valea regilor-sally incerca cu disperare sa fie subtila, de filmul de marti-Ultima legiune, de Catalina si potentialul filmu-si acum regret, daca citesti, de ai mei, joi nu mai stiu ce am facut, de vineri si de ziar, de market8, de bowling, de razvan si de telefonul din tramvai, care mi-a limpezit mintea si m-a adus la starea mea normala de paranoia. multumesc tuturor celor care imi fac viata palpitanta.
*acum fac un paragraf separat special pentru treaba cu ziarul.
pentru necunoscatori, prietena mea cea mai buna a pus bazele unui ziar in liceul nostru-desi exista revista "sperante" inca din 47 ;;) si vineri a fost concursul pentru jurnalisti. au facut articole pe teme diverse si ramane acum ca noi-subalternii ei si cu ea- sa selectam tinerele condeie pentru redactia noastra. dar partea cea mai interesanta despre catalina si ziarul la care voiam sa ajung, este ca de fiecare data cand aduci vorba despre ziar si despre cum o sa fie si ce mai trebuie sa facem, nu se uita imediat la tine...se opreste o fractiune de secunda, se gandeste si ii apare zambetul pe fata (si articulez pentru ca e vorba de un anumit zambet, de nedescris, ca "the look") si prima replica pe care ti-o da inainte sa perceapa intrebarea sau afirmatia ta este: "Facem ziarul mai!!!!!!!!!" pe un ton intre suav si iritant. Oricum e incredibila, ii sclipesc ochii cand vorbeste de el si si-l doreste ca nimeni altcineva in liceul asta. imi place de ea cand e asa.( si sincera sa fiu, si mie imi surade ideea asta, mai ales ca detronam "sperante".)

"Ce naiba e o pauza?"

Pauza prin definitie e incetarea unei activitati in favoarea unei scurte recreeri sau unei alte activitati mai putin solicitante. In viata reala, e vorba de foarte multe tipuri de pauze: pauza de cafea, pauza de la scoala, pauza de relatie. Cand e cazul sa iei o pauza intr-o relatie? Cand simti ca ceva nu mai merge si vrei sa repari sau cand vrei sa-i pui capat si pauza e doar un fel de preaviz? Si daca nu te faci inteles cu respectiva pauza? Tu vrei sa insemne o perioada de reflectare in care sa-ti subliniezi punctul de vedere, dar ajunge sa fie doar un mod de a-l indeparta pe cel pe care il iubesti. Si nu ai vrut asta. Cum dai inapoi? Mai poti da inapoi? Ai vrea sa stergi totul cu mana si sa dispara: momentul certei, definirea pauzei si bucati din indurarea ei.
Dar nu poti. Asa ca ce faci? Stai si iti plangi de mila in timp ceasul ticaie fiecare secunda si se incalca toate principiile mentionate la articolul cu clipa...? Ce rost mai are o pauza? Mai bine te lamuresti tu care-i treaba si il anunti si pe celalalt la scurt timp dupa asta si terminam cu toate pauzele. Nu e mai usor asa? Sau preferam sa suferim si sa ne facem sange amar din propria incatatanare?

"step up"

Tocmai am vazut "Step up" pe HBO (de vreo 2 saptamani am devenit HBOfreak). Un film incredibil de tare despre viata si valorile ei si despre dans. Atat ca arta cat si ca forma de exprimare. M-a facut sa-mi aduc aminte ce inseamna dansul, de fapt, pentru mine. Nu e doar o coregrafie muncita sau nu din greu, in care simti sau nu muzica si care te dezvolta fizic mai mult sau mai putin. Dansul e un stil de viata. Dansul defineste cine esti. Ca dansator vezi lumea cu alti ochi. La incalzire esti inca plin de autobronzant, sclipici si unghii false. Porti rochii cu paiete si pantofi din saten. Dar cand ai intrat pe ring parca pasesti intr-o alta lume. Simti ritmul cum bate in tine si exteriorizezi ceea ce simti cum stii tu mai bine: prin dans. In momentele alea zambesti din toata inima si te misti dupa ritmul inimii in speranta ca esti cel mai bun. Chiar crezi asta cat esti pe ring. Si asta te face campion. Abia cand iesi de pe ring iti dai seama cat esti de vlaguit si unde ai gresit si nu mai ai stare pana nu se afiseaza rezultatele. Poti sa nu fi trecut mai departe, dar daca iti vezi numele pe lista...nu pot descrie. E o senzatie de neimginat. Iti trece toata oboseala si esti gata de runda urmatoare. E incredibil ce efect poate avea o jumatate de foaie lipita cu scoth ieftin pe o usa in viata unui dansator. E detaliul care face diferenta.

"Urmeaza"

Starea mea de spirit in momentul de fata e de nedescris. Mi s-au deschis multe usi de-a lungul timpului, dar acum mi s-a deschis cea mai importanta. Usa care duce spre locul unde voiam sa ajung cel mai mult. Sa intru acolo si sa-mi las amprenta, sa-mi impregnez parfumul si sa ma cuibaresc la caldura. Sa simt iubirea direct de la sursa. Sa iubesc direct sursa. Sunt plina pana la refuz de sentimente tumultoase. Imi vine sa rad, sa plang, sa tip la lume sa stie. Pentru ca sunt fericita. Si totusi, in aceasta explozie de dorinta si anexiatate, mi-e frica sa nu gresesc cumva. Sa nu fiu la inaltimea asteptarilor sau sa calc stramb. Dar banuiesc ca fara aceste temeri nu as putea sa ma bucur de ce urmeaza. Pentru ca urmeaza, sa stiti. Vreau sa stie lumea intreaga. O sa ma lupt cu rutina, cu mine, cu societatea, dar o sa inving. Pentru ca asta e tot ceea ce conteaza pentru mine acum. Si pentru asta zambesc tamp in metrou in drum spre scoala. Ca sa stie lumea intreaga.

"underground tango"

melodia lui Bregovich ma face sa tremur de placere. am stins veioza si acum e bezna. nu vad decat lumina de la lap. ma unduiesc pe cele mai stilate acorduri pe care le-am auzit pana acum si imi pot imagina...

...o scena de amor. care incepe intr-o noapte cu ceata sub un pod din piatra. ea se aseaza pe o treapta rece si il asteapta. simte tristete, dorinta, durere. se simte murdarda cand e de fapt prea pura. il simte cum se apropie. buze umezite o saruta usor pe gat si o mana ii atinge pantecele. ea suspina si se lasa purtata de dorinta. el o intoarce pentru a-i putea vedea sclipirea ochilor in lumina lunii si o saruta pasional pe buze. ea raspunde. frigul de afara nu mai conteaza. ei simt doar caldura corpurilor lor. el ii dezveleste umerii catifelati si incepe sa-i dezmierde. ea ii simte pulsul cu limba ei suava. se opresc putin si se privesc. iubirea lor calca orice obstacol. au ajuns aici. doar ei doi, singuri sub pod, intr-o toamna tarzie, in mijlocul noptii. el se aseaza pe trepte, o ia in brate si se contopesc. danseaza in ritmuri de tango. tremura la atingerea extazului si fiori le cuprind tot corpul. se privesc iar. tangoul inca se aude pe fundal, iar ei asteapta rasaritul tinandu-se strans in brate. coregrafia a fost savarsita si acum pregatesc reverenta. ea face piruiete in ringul povestii lor iar el se apleaca in fata daruirii ei.

"a fact"

Iubirea este o maligna a creierului. Cu care traiesti sub presiune, dar fara de care esti tampit. Simplu. Trebuie sa iubesti ca sa poti respira. Respiri ca sa iti oxigenezi trupul. Iti oxigenezi trupul ca sa nu mori. Nu mori pentru ca te iubesti pe tine. Si asta e dragoste neconditionata. Asadar, iubesti pentru tine. Iubesti pentru a-ti salva viata.

"Un mare gol"

(toamna 2005)

Asta simt eu acum. O gaura imensa in sufletul meu. Iubirea mea s-a rupt de acolo. Am fost parasita. Inselata. Schimbata. Nu mai simt nimic acum. Nici cald, nici rece, nici sete, nici foame, nici somn, nici viata. Ma uit in gol la orice imi atrage atentia. Lacrimi curg pe obrazul meu fara sa le dau voie. As vrea sa urlu, sa ma zbat, sa dau cu pumnii, din picioare, sa ma razbun....dar nu pot. Tot ce pot face e sa accept lacrimile care imi curg fara voie sau sentiment pe obraz. E ca o ploaie. O sa treaca repede. Sper. Pentru ca nu mai pot sa ma bucur. Si as vrea sa visez din nou, sa zambesc si sa o iau de la capat, dar mi-e frica. Nimic nu va mai fi la fel. Am pierdut. Cum o sa pot sa-l mai privesc fara sa ma afund din nou in abisul albastru al ochilor lui? Cum o sa-mi incep fiecare dimineata stiind ca zambetul lui e pentru alta acum? Nu l-am mai vazut niciodata asa pana acum. O iubeste si ma bucur pentru fericirea lui. Dar cum sa nu ma doara pe mine cand sclipirea lui nu mai reprezinta visele mele implinite ci emotia lui pentru ea? Cum sa imi continui eu viata, daca s-a rupt o mare parte din ea? El era epitetul si eu eram metafora.

"timpul nu sta in loc - traieste clipa"

Iar e o ora neportivita pentru a scrie. Nici seara nici noapte, in niciun caz dimineata sau zi. E un moment din viata mea in care nu traiesc clipa, ci imi amintesc clipa. Sau mai bine zis-clipele. Ma gandesc la cate am facut, dar si la cate as mai fi putut face, la cei pe care ii iubesc sau p care i-as fi putut iubi, la ce este viata mea acum si la ce ar fi putut fi.

"Like a friend-Blue"

I never had anybody treat me quite like you do
I love your honesty.
We met, we clicked, we shared a vibe that was true
And it was plain to see, it was plain to see.

I did not want to face the truth
You said you had a girl
And you were so in love with her and nobody else

What do you do when someone don`t love you
They show you all their feelings like you`re a fiend
What dou you say when things don`t go your way
And you`re frozen in a picture like you`re a friend.

I don`t want to be your friend, no way.

When i was trapped i was deppendant on you
And there was no escape
I was a fool to think that i was the one,
I let you criticize everything i done.

I did not want to face the truth
You said you had girl
And you were
so in love with her and nobody else

What do you do when someone don`t love you
They show you all their feelings like you`re a fiend
What do you say when things don`t go your way
And you`re frozen in a picture

Like you`re a friend.

But i know i can`t have you
And i can`t live without you
But i guess i can have it my way
For the love you`re not feeling
My heart is still beating
Boy, how can you treat me this way??

What do you do when someone don`t love you
They show you all their feelings like you`re a fiend
What dou you say when things don`t go your way
And you`re frozen in a picture like you`re a friend.

Just like a friend...
No more friends.

"Am nevoie de o confirmare"

Pot spune despre mine ca sunt o fire foarte nehotarata. Imi ia o fractiune de secunda sa hotarasc ce vreau sa fac, dar imi ia ceva vreme sa imi dau seama ce vreau de fapt. Cu toate astea, eu tot nu vreau sa accept ca viata mea e atat de intortocheata. Ar trebui sa pot trage o concluzie inca de pe randul 4, dar eu sunt inca in faza de negare. Tot mai cred ca intr-o buna zi, lucrurile o sa se simplifice, gandurile mele o sa se indiviualizeze si o sa devina clare. Ca nu o sa mai fiu pusa nicodata in situatia de a alege cand nu pot si de a actiona impulsiv, de teama sa nu pierd ceea ce am deja. Si aici intru deja in alta tema. Eu consider ca traiesti pe pamantul asta doar ca sa incerci sa treci de fiecare clipa fara regrete. Si asa clipa cu clipa, pas cu pas, amintire cu amintire, incerci sa faci tot ce-ti sta in putiinta pentru a nu avea cu ce sa-ti incarci constiinta. Daca eu fac asa? Ei bine, nu prea. Desi imi doresc din tot sufletul, exista o persoana in fata careia m-am umplut de regrete si toate exact de teama de a nu pierde ce aveam construit pana atunci. Am avut mici indrazneli, sa le zicem rabufniri, ale personalitatii mele pentru ca eu, cea salbatica de dinauntrul meu, ar fi vrut sa riste totul, iar daca ar fi pierdut - sa se ascunda la loc in cochilie. Indraznelile mele au dus undeva, dar nici eu nu mai stiu unde. Cert e ca nu am pierdut nimic. Am castigat chair. Putin. Poate daca as fi facut mai multe as fi castigat mai multe. Dar daca as fi pierdut? Se pare ca asta n-o sa aflu niciodata, dar pana acum este singurul lucru pe care nu il regret deloc. Acum sper ca persoana fara de care formarea mea nu ar mai fi avut loc sa se prinda in curand si sa ma ajute in situatia asta. Pentru ca eu nu mai pot face inca un pas. Miscarile mele au ruginit. Am nevoie de o confirmare. De siguranta si protectie. Si asta pot gasi sigur acolo unde caut, daca mi se deschide usa.

"cinema-cerul"

Ma uit la stele. Abia acum imi dau seama ca asta este cel mai frumos lucru pe care ti l-a dat Dzeu sa-l privesti. Cerul. O entitate absoluta. Un abis in care iti scufunzi privirea si se reflecta ganduri. Ganduri de mult uitate sau proaspete de nici nu stiai. Ma uit la cer acum de parca as fi la cinema. Viata intreaga mi se deruleza in fata ochilor. Si cum imi plimb privirea de la o stea la alta imi amintesc diferite momente ale vietii mele de pana acum. Momente de rascruce sau lipsite de importanta, alaturi de prieteni ori familie sau singura cu Muca, de bucurie sau tristete, de reusite sau de greseli. Si totu-mi pare ca intr-un vis. Un film pe care l-am vazut de mii de ori cu regret sau anxietate si pe care as vrea sa-l mai vad inca de atatea ori. E placut sa te gandesti la cate ai realizat in viata si nu cate ti-au mers prost, cate persoane ti-au zambit dupa ce le-ai oferit ajutorul si nu cate au plans ca le-ai refuzat, la cat insemni pentru cineva si nu la cate persoane te urasc. Dar exista si jumatatea goala a paharului. Oameni se uita urat spre tine, plang dupa tine, te urasc sau chiar tanjesc sa fie ca tine. Traim intr-o lume in care nimeni nu-ti mai spune cat te apreciaza, cat te considera de amabil sau respectuos, dar la cea mai mica scapare a ta ti se reproseaza toate greselile de care stiai, cele pe care nu credeai ca le ai facut si inca cateva pe care nici nu le-ai fi inclus la domeniul tau de activitate. Traim intr-o societate ipocrita in care barna din ochi nu mai este tabu ci obisnuinta.

"O"

O viata. O sansa. O mare iubire. O prima sarutare. O singura decizie. O singura traire.
Nu poti spune ca in fiecare zi termini liceul sau ca in fiecare saptamana iti schimbi job-ul. Cine a zis "traieste clipa" a avut mare dreptate, iar cine chiar aplica asta e un om mare. E usor- si poate ca multi dintre noi fac asta- sa zici "de maine...". Dar daca nu o sa mai fie maine? Daca azi e ultima zi ce ti-a fost scrisa? O singura viata ai. Timpul nu sta in loc. Trebuie sa sa faci tot ce poti pentru a fii fericit. Pentru ca daca nu iti faci tu viata mai placuta, atunci cine sa o faca pentru tine? Tu esti singurul tau prieten si dusman. O singura aspiratie. O singura dorinta. Fiecare dintre noi avem visul nostru. Tot ce trebuie sa facem e sa credem. Ca tot ce ne dorim putem obtine. Nu ma refer aici la lucruri materiale si nici la dragoste. Aici intervine liberul arbitru si soarta. Eu cred in soarta intr-o oarecare masura. (plus ca e mai usor sa dai vina pe soarta cand ceva nu ti-a iesit bine). O singura clipa. Asta e cel mai important. Nu poti retrai acelasi moment de doua ori in viata. De cele mai multe ori nici nu ne dam seama cat inseamna "o clipa" si totusi, fiecare clipire e decisiva in viata noastra. Alegi viitorul. Toate schimbarile majore din viata ta se intamla intr-o clipa. Nu pe o perioada de timp. Intr-un moment. Asa ca ai de luat o decizie in fiecare clipa a vietii tale si nici macar nu esti constient de asta mereu. Vrei sa ajungi cineva, sa ai o familie si sa traiesti fericit pana la adanci batraneti, dar totul se poate sfarsi intr-o clipa. Viata ofera o multime de posibilitati. Tu alegi cum vrei sa fie. Intr-o clipa.