"Am nevoie de o confirmare"

Pot spune despre mine ca sunt o fire foarte nehotarata. Imi ia o fractiune de secunda sa hotarasc ce vreau sa fac, dar imi ia ceva vreme sa imi dau seama ce vreau de fapt. Cu toate astea, eu tot nu vreau sa accept ca viata mea e atat de intortocheata. Ar trebui sa pot trage o concluzie inca de pe randul 4, dar eu sunt inca in faza de negare. Tot mai cred ca intr-o buna zi, lucrurile o sa se simplifice, gandurile mele o sa se indiviualizeze si o sa devina clare. Ca nu o sa mai fiu pusa nicodata in situatia de a alege cand nu pot si de a actiona impulsiv, de teama sa nu pierd ceea ce am deja. Si aici intru deja in alta tema. Eu consider ca traiesti pe pamantul asta doar ca sa incerci sa treci de fiecare clipa fara regrete. Si asa clipa cu clipa, pas cu pas, amintire cu amintire, incerci sa faci tot ce-ti sta in putiinta pentru a nu avea cu ce sa-ti incarci constiinta. Daca eu fac asa? Ei bine, nu prea. Desi imi doresc din tot sufletul, exista o persoana in fata careia m-am umplut de regrete si toate exact de teama de a nu pierde ce aveam construit pana atunci. Am avut mici indrazneli, sa le zicem rabufniri, ale personalitatii mele pentru ca eu, cea salbatica de dinauntrul meu, ar fi vrut sa riste totul, iar daca ar fi pierdut - sa se ascunda la loc in cochilie. Indraznelile mele au dus undeva, dar nici eu nu mai stiu unde. Cert e ca nu am pierdut nimic. Am castigat chair. Putin. Poate daca as fi facut mai multe as fi castigat mai multe. Dar daca as fi pierdut? Se pare ca asta n-o sa aflu niciodata, dar pana acum este singurul lucru pe care nu il regret deloc. Acum sper ca persoana fara de care formarea mea nu ar mai fi avut loc sa se prinda in curand si sa ma ajute in situatia asta. Pentru ca eu nu mai pot face inca un pas. Miscarile mele au ruginit. Am nevoie de o confirmare. De siguranta si protectie. Si asta pot gasi sigur acolo unde caut, daca mi se deschide usa.